HOTĂRÎRE Nr. 13/1

În vederea executării prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 „Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 32-35, art. 112), în temeiul prevederilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) şi alin. (2), art. 8 lit. b), art. 21 alin. (1) şi art. 22 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 192–XIV din 12.11.1998 „Privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare” (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 117–126 BIS) şi pct. 5 lit. b), pct. 7.3 lit. c) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, aprobat prin Hotărîrea nr. 48/5 din 27.09.2007 „Privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 157-160, art. 587),
1. Se aprobă Regulamentul cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule (se anexează).
2. Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule va întreprinde măsurile necesare în scopul creării unei practici unice privind procedura evaluării de către asigurători a pagubei real suportate.
3. Prezenta hotărîre intră în vigoare din data publicării.

PREŞEDINTELE COMISIEI
NAŢIONALE A PIEŢEI FINANCIARE Mihail CIBOTARU

Nr. 13/1. Chişinău, 3 aprilie 2008.

1. Regulamentul cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule, este elaborat în conformitate cu prevederile Legii nr. 414–XVI din 22.12.2006 „Cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule” şi stabileşte modalitatea de apreciere de către asigurători a gradului de uzură a autovehiculului deteriorat în rezultatul accidentelor de autovehicul.
Aplicarea prevederilor prezentului Regulamentului este obligatorie şi pentru instituţiile sau antreprenorii privaţi care practică activitatea de evaluare a daunelor provocate autovehiculelor la cererea asigurătorilor sau persoanelor păgubite în accidente de circulaţie.
2. Asigurătorii, în procesul stabilirii despăgubirii de asigurare şi evaluării daunei materiale prin aplicarea coeficienţilor de uzură la piesele auto noi, sînt obligaţi să ţină cont de cuantumul pagubei real suportate de terţa persoană păgubită.
3. Coeficientul de uzură, care urmează a fi aplicat de către asigurător la calculul despăgubirii de asigurare se stabileşte în raport cu vechimea, utilizarea şi starea de întreţinere a autovehiculului avariat la data producerii accidentului.
La stabilirea coeficientului de uzură asigurătorul va ţine cont de costul reparaţiilor curente ori capitale, inclusiv de costul de înlocuire a părţilor componente sau al pieselor, executate înainte de accident, pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului.
Valoarea acestora se stabileşte în baza documentelor privind costul efectiv al reparaţiilor sau al înlocuirilor respective eliberate de unităţile de specialitate (documentaţie de prestare a serviciilor şi plată a acestora).
4. Pentru evitarea diferenţelor financiare substanţiale dintre calculele asiguratorului la piesele auto şi cuantumul pagubei real suportate de terţa persoană, asiguratorii în procesul stabilirii cuantumului final al despăgubirilor de asigurare se vor conduce de regulile stabilite în art. 1416 alin. (2) din Codului civil al Republicii Moldova.
5. Modalitatea de stabilire a uzurii corespunzătoare, prevăzută de prezentul Regulament, se aplică inclusiv şi în cazul despăgubirii pentru avarierea sau distrugerea autovehiculelor, care urmează a fi plătită de către asigurător în baza unei hotărîri judecătoreşti.
6. Pentru stabilirea valorii autovehiculelor, părţilor componente sau ale pieselor care se înlocuiesc la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică.
Prin uzură valorică se înţelege acea parte din valoarea autovehiculului, părţilor componente sau ale pieselor care se înlocuiesc, ce se pierde prin vechime, întrebuinţare sau stare de întreţinere a autovehiculului avariat la data producerii accidentului.
7. Uzura valorică se calculează prin aplicarea coeficientului de uzură asupra valorii de nou a autovehiculului, a părţilor componente sau ale pieselor, care se înlocuiesc, la data producerii evenimentului asigurat.
8. Coeficientul de uzură se stabileşte în funcţie de starea de întreţinere a autovehiculului şi de vechimea acestuia în exploatare, exprimată în unităţi de timp / ani, diferenţiată pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor nr. 1 şi nr. 2 a coeficienţilor de uzură, conform anexelor la prezentul Regulament.
9. Dacă vechimea de exploatare a autovehiculului nu constituie un număr întreg de ani, iar din ultimul an s-a consumat o perioadă de pînă la 182 zile, atunci se ia în consideraţie numai numărul întreg de ani.
Dacă din ultimul an s-a consumat o perioadă de peste 182 zile, atunci ultimul an se consideră drept an întreg pentru calcularea vechimii.
10. Coeficientul de uzură a autovehiculului, a părţilor componente sau ale pieselor supuse înlocuirii se stabileşte în baza informaţiei privind:
a) data fabricării, introducerii în exploatare de nou a autovehiculului respectiv sau data primei înmatriculări menţionată în documentele de înmatriculare ale acestuia; şi
b) starea de întreţinere a autovehiculului apreciată de comun acord între păgubit, asigurător şi asigurat.
11. Vîrsta reală a autovehiculului se stabileşte în baza certificatului de înmatriculare sau, în lipsa acestuia, reieşind din anul de fabricaţie indicat pe placa de origine a autovehiculului, precizată pînă la lună. În cazul în care nu este indicată luna fabricării, data producerii autovehiculului se consideră 1 iulie a anului fabricării.
12. În cazul autovehiculelor pentru care se cunosc datele menţionate la pct. 10 din prezentul Regulament, pentru stabilirea coeficientului de uzură a autovehiculului avariat se caută în tabelele nr. 1 şi nr. 2 a coeficienţilor de uzură, prevăzute în anexă la prezentul Regulament, linia corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, şi coloana corespunzătoare stării de întreţinere, la intersecţia cărora se va găsi coeficientul de uzură respectiv.
13. Starea de întreţinere a unui autovehicul se clasifică în: bună, medie şi satisfăcătoare.
Stabilirea stării de întreţinere a autovehiculului se face potrivit stării acestuia înainte de producerea evenimentului asigurat, în baza caracteristicilor de mai jos:
a) stare de întreţinere bună - autovehiculul prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină a tablei; urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fără să prezinte uzuri accentuate pe flancuri ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul fără scurgeri de ulei pe părţile laterale sau pe capotajele interioare ale spaţiului afectat al acestuia;
b) stare de întreţinere medie - autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecţie pînă la 10 dm2 însumat pe întreaga suprafaţă exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce priveşte luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafaţă totală pînă la 10 dm2, cu exfolieri pe o suprafaţă totală pînă la 1 cm2; pete pe tapiţeria scaunelor;
c) stare de întreţinere satisfăcătoare - autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi, degradări ale vopselei, pierdere a luciului, cu urme pronunţate de rugină aparentă şi zgîrieturi, fisuri la parbrize, faruri; tapiţeria deteriorată şi murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul cu urme de ulei pe părţile superioare şi laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distribuţiei, al chiulasei sau pe lîngă garniturile de etanşare; joc mare la volanul direcţiei.
14. Coeficientul de uzură corespunzător stării de întreţinere a autovehiculului se aplică de către asigurător, ţinînd cont de legătura cauzală între starea de întreţinere a autovehiculului, deteriorările propriu–zise şi părţile componente sau piesele care se înlocuiesc.
15. Pentru autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparaţii curente, inclusiv înlocuiri ale părţilor componente sau ale pieselor originale, stabilirea coeficientului de uzură se face pe baza relaţiei:
unde:
U_r - coeficientul de uzură recalculat al autovehiculului;
U - coeficientul de uzură rezultat din tabelele coeficienţilor de uzură, în baza datelor determinate potrivit pct. 10 din prezentul Regulament;
K - coeficientul de corecţie a uzurii ,
unde:
A - valoarea de nou a autovehiculului avariat;
a - costul total al reparaţiilor curente, inclusiv al înlocuirilor de părţi componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente sau a unor defecte de fabricaţie, pentru menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului, în baza documentaţiilor privind costul efectiv al acestora.
16. Coeficientul de uzură, care se aplică asupra valorii de nou a părţilor componente sau de piese originale, în cazul efectuării reparaţiei curente, inclusiv al înlocuirilor de părţi componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, se corectează în dependenţa de vîrsta reală a părţii reînnoite.
17. Nu se pot lua în calcul coeficienţii de uzură (U) inferiori coeficienţilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea în exploatare şi starea de întreţinere a autovehiculului avariat, prevăzuţi în tabelele coeficienţilor de uzură nr. 1 şi nr. 2 cuprinse în anexă la prezentul Regulament.