L E G E

privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură

nr. 243-XV  din  08.07.2004

 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.132-137/704 din 06.08.2004

 

 

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul şi obiectul prezentei legi

Articolul 2. Cadrul juridic al asigurării subvenţionate a riscurilor de producţie în agricultură

Articolul 3. Noţiuni principale

Articolul 4. Subiectele şi obiectul relaţiilor de asigurare în agricultură

Articolul 5. Obiectul asigurării riscurilor de producţie în agricultură

 

Capitolul II

CONDIŢIILE ASIGURĂRII RISCURILOR DE PRODUCŢIE ÎN AGRICULTURĂ

Articolul 6. Riscul asigurat

Articolul 7. Producerea riscului asigurat

Articolul 8. Stabilirea sumei asigurate

Articolul 9. Primele de asigurare

Articolul 10. Plata primelor de asigurare

Articolul 11. Constatarea pagubelor şi calculul lor la asigurarea recoltei

Articolul 12. Constatarea pagubelor şi calculul lor la asigurarea animalelor, păsărilor, familiilor de albine şi a peştilor care aparţin producătorilor agricoli şi piscicoli

Articolul 13. Modul de întocmire a documentelor de constatare a pagubelor

Articolul 14. Plata despăgubirilor de asigurare

Capitolul III

EXIGENŢELE FAŢĂ DE ASIGURĂTORI

Articolul 15. Dreptul de desfăşurare a activităţii de asigurare subvenţionată

Articolul 16. Exclus

Capitolul IV

CONTRACTUL DE ASIGURARE 

Articolul 17. Modul de încheiere a contractului de asigurare

Articolul 18. Clauzele obligatorii ale contractului de asigurare

Articolul 19. Termenul de valabilitate a contractului de asigurare

Articolul 20. Încetarea contractului de asigurare

Capitolul V

ACORDAREA SUBVENŢIILOR LA ASIGURAREA RISCURILOR DE PRODUCŢIE ÎN AGRICULTURĂ

Articolul 21. Modul subvenţionării

Articolul 22. Riscurile pentru a căror asigurare se subvenţionează primele de asigurare

Articolul 23. Modul de subvenţionare

Articolul 24. Responsabilitatea şi soluţionarea litigiilor

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 25. Dispoziţii finale şi tranzitorii

Notă: În textul legii, cuvintele „organizaţia de asigurare” se înlocuiesc cu cuvîntul „asigurătorul” conform Legii nr.251-XVI din 22.11.2007, în vigoare 05.02.2008

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul şi obiectul prezentei legi

(1) Scopul prezentei legi este asigurarea unei producţii stabile în sectorul agricol prin asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură.

(2) Obiectul prezentei legi îl constituie relaţiile dintre asigurători şi persoanele fizice sau juridice – producători agricoli şi piscicoli, care apar în procesul asigurării riscurilor de producţie în agricultură şi piscicultură, cu subvenţionarea de către stat a primelor de asigurare.

Articolul 2. Cadrul juridic al asigurării subvenţionate a riscurilor de producţie în agricultură

(1) Asigurarea subvenţionată (în continuare – asigurare) a riscurilor de producţie în agricultură se reglementează de Codul civil al Republicii Moldova, de Legea cu privire la asigurări, de prezenta lege şi de alte acte legislative.

(2) Relaţiile de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură pot fi reglementate şi de alte acte normative emise în conformitate cu prezenta lege.

(3) Acţiunea prezentei legi se extinde numai asupra bunurilor agricole şi a riscurilor asigurate prevăzute în ea.

[Art.2 modificat prin Legea nr.251-XVI din 22.11.2007, în vigoare 05.02.2008]

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:

risc asigurat – risc caracteristic agriculturii, care include influenţa nefavorabilă a condiţiilor meteorologice, bolile/dăunătorii plantelor şi animalelor;

sumă asigurată – cuantum valoric maxim al despăgubirii de asigurare care poate fi plătit asiguratului în caz de pagubă, în funcţie de valoarea recoltei sau a animalelor, şi nivelul acoperirii de asigurare, stabilite în contractul de asigurare;

subvenţionare a primelor de asigurare – plată de către stat a unei părţi din primele de asigurare pe care le plătesc producătorii agricoli şi piscicoli asigurătorilor pentru asigurarea riscurilor de producţie în agricultură şi piscicultură.

Articolul 4. Subiectele şi obiectul relaţiilor de asigurare în agricultură

(1) Subiecte ale relaţiilor de asigurare în agricultură sînt asiguraţii şi asigurătorii, precum şi statul, în partea ce ţine de subvenţionarea primelor de asigurare în agricultură.

(2) Obiect al asigurării sînt bunurile agricole aflate în circuitul civil asupra cărora, prin lege, nu sînt stabilite alte interdicţii sau limitări şi care sînt specificate la art.5.

(3) În condiţiile prezentei legi, producătorii agricoli şi piscicoli care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova au dreptul să îşi asigure riscurile de producţie în agricultură.

(4) În caz de transmitere în arendă a terenurilor agricole, recolta culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale se asigură de arendaş. Primele de asigurare plătite de acesta nu pot fi trecute în contul arendei.

Articolul 5. Obiectul asigurării riscurilor de producţie în agricultură

(1) În sensul prezentei legi, obiect al asigurării riscurilor de producţie sînt interesele patrimoniale legate de obţinerea recoltei culturilor agricole, de creşterea animalelor şi păsărilor, de întreţinerea familiilor de albine şi de producerea peştilor.

(2) În funcţie de condiţiile de producţie în agricultură, pot fi asigurate următoarele bunuri agricole:

a) recolta culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale;

b) animalele, păsările, familiile de albine şi peştii care aparţin producătorilor agricoli şi piscicoli.

(3) Nu pot fi supuse asigurării:

a) recolta culturilor agricole care, fiind cultivate pe parcursul a 3 şi mai mulţi ani, nu au rodit;

b) recolta plantaţiilor multianuale care, fiind în fază de fertilitate, nu au rodit în ultimii 5 ani;

c) animalele bolnave, precum şi animalele care se află în zona de carantină;

d) pierderile provocate de scăderea calităţii producţiei agricole sau de reducerea preţurilor acesteia.

Capitolul II

CONDIŢIILE ASIGURĂRII RISCURILOR DE PRODUCŢIE ÎN AGRICULTURĂ  

Articolul 6. Riscul asigurat

(1) Riscul asigurat în agricultură este un eveniment natural, posibil şi viitor, dar incert, cum ar fi: influenţa nefavorabilă a condiţiilor meteorologice, bolile/dăunătorii plantelor şi animalelor, care poate provoca pierderi de recolte, mortalitatea şi/sau sacrificarea de necesitate a animalelor conform indicaţiilor serviciului veterinar de stat şi în legătură cu apariţia căruia se stabilesc obligaţii de asigurare.

(2) Prin riscuri de producţie în agricultură se înţelege:

a) distrugerea sau scăderea recoltei culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale ca efect al secetei excesive, grindinei, furtunii, temperaturilor scăzute sub limita biologică de rezistenţă a plantelor, al inundaţiei, al altor evenimente naturale neobişnuite pentru localitatea respectivă, precum şi în urma bolilor sau a atacului dăunătorilor;

b) pieirea animalelor, păsărilor, familiilor de albine şi a peştilor, care aparţin producătorilor agricoli şi piscicoli, din cauza bolilor, furtunii, grindinei, inundaţiei, răcirii excesive, traumelor, precum şi sacrificarea de necesitate a animalelor conform indicaţiilor serviciului veterinar de stat.

Articolul 7. Producerea riscului asigurat

(1) Se consideră producere a riscului asigurat (caz asigurat) evenimentul care conţine următoarele elemente:

a) existenţa obiectului asigurării;

b) faptul producerii riscului contra căruia este asigurată producţia agricolă;

c) existenţa pierderilor producţiei agricole generate de producerea riscului asigurat.

(2) Nu se consideră caz asigurat pierderile de producţie agricolă generate de:

a) evenimente neprevăzute în contractul de asigurare;

b) acţiuni premeditate ale asiguratului;

c) încălcări grave de către asigurat ale cerinţelor agrotehnice, sanitare sau ale altor cerinţe de desfăşurare a lucrărilor agricole, stipulate în contractul de asigurare.

(3) În caz de nerecunoaştere a cazului asigurat, asigurătorul este obligat să argumenteze nerecunoaşterea prin orice probe legale.

Articolul 8. Stabilirea sumei asigurate

(1) Suma asigurată la asigurarea recoltei culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale se stabileşte în baza valorii recoltei prognozate şi a nivelului acoperirii de asigurare. Valoarea recoltei prognozate se calculează în baza recoltei medii prognozate la hectar şi a preţului de piaţă al producţiei, stipulate prin acordul comun al asiguratului şi asigurătorului.

(2) Calculul sumei asigurate se prezintă într-o anexă la contractul de asigurare, în care se indică sursele de informaţii privitor la recolta medie la hectar şi la preţurile de piaţă. Această anexă este parte integrantă a contractului de asigurare şi se semnează de ambele părţi.

[Art.8 modificat prin Legea nr.130-XVI din 25.05.2006, în vigoare 23.06.2006]

Articolul 9. Primele de asigurare

(1) Prima de asigurare reprezintă suma pe care producătorul agricol este obligat să o plătească anticipat asigurătorului pentru preluarea riscului, conform contractului de asigurare. Prima de asigurare se stipulează prin acordul comun al asiguratului şi asigurătorului, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2) Primele de asigurare se stabilesc în procente faţă de suma asigurată conform gradului de risc pentru fiecare din bunurile agricole specificate la art.5 alin.(2).

(3) Primele de asigurare includ cheltuielile de gestiune ale asigurătorului, care nu pot constitui mai mult de 10% din valoarea primelor.

[Art.9 modificat prin Legea nr.97 din 04.05.2012, în vigoare 15.06.2012]

[Art.9 modificat prin Legea nr.52-XVI din 07.03.2008, în vigoare 21.03.2008]

[Art.9 modificat prin Legea nr.130-XVI din 25.05.2006, în vigoare 23.06.2006]

Articolul 10. Plata primelor de asigurare

(1) Prima de asigurare se plăteşte după coordonarea şi semnarea de către părţi a contractului de asigurare, însă nu mai tîrziu de termenul prevăzut la alin.(3), cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(4).

(2) Se permite efectuarea plăţii primei de asigurare în 2 rate. Prima rată va fi de cel puţin 50% din prima de asigurare pe care o plăteşte asiguratul. Rata a doua a primei de asigurare se plăteşte cel tîrziu la 2 luni de la achitarea primei rate.

(3) Plata primei de asigurare integrale sau a primei ei rate se efectuează în următoarele termene:

a) pentru recolta culturilor de toamnă – cel tîrziu la 1 decembrie a anului precedent recoltării;

b) pentru recolta culturilor de primăvară – cel tîrziu la 1 iunie a anului curent.

(4) Achitarea integrală a primei de asigurare sau a primei ei rate la asigurarea plantaţiilor multianuale şi a recoltei acestora sau a animalelor se stabileşte în contractul de asigurare.

(5) Stabilirea achitării primei de asigurare în rate nu absolvă asigurătorul de răspunderea integrală asumată prin contractul de asigurare în cazul cînd riscul asigurat s-a produs în perioada de la achitarea primei rate pînă la achitarea ratei a doua.

(6) Dacă asiguratul nu achită rata a doua a primei de asigurare în termenul stabilit, contractul rămîne în vigoare, iar despăgubirea de asigurare se acordă proporţional cu rata plătită a primei de asigurare.

[Art.10 modificat prin Legea nr.97 din 04.05.2012, în vigoare 15.06.2012]

[Art.10 modificat prin Legea nr.130-XVI din 25.05.2006, în vigoare 23.06.2006]

Articolul 11. Constatarea pagubelor şi calculul lor la asigurarea recoltei

(1) În cazul producerii riscului asigurat, asiguratul este obligat să depună, cel tîrziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, o înştiinţare în scris asigurătorului privind despăgubirea de asigurare, în care se indică: datele de identificare ale contractului de asigurare, obiectul asigurării, cauza pierderilor, data înregistrării lor, suprafaţa afectată, valoarea estimativă a pierderilor. Copia de pe înştiinţare a asiguratului este prezentată la primărie în acelaşi termen.

(2) Asigurătorul este obligat, în termen de 10 zile de la data primirii înştiinţării despre cazul asigurat, să întocmească, cu participarea reprezentantului direcţiei raionale agricole, al subdiviziunii teritoriale a Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură şi a asiguratului, precum şi, după caz, cu participarea reprezentantului Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale şi al serviciului antigrindină, un act de constatare a pagubelor, în care se indică: estimarea influenţei asupra recoltei a riscurilor asigurate şi neasigurate; metoda de calculare şi datele precizate despre suma pierderilor; suprafaţa afectată; cuantumul pierderilor în urma producerii riscurilor asigurate; cheltuielile suplimentare suportate de către asigurat; calculul despăgubirii de asigurare; eventualele obiecţii ale părţilor referitoare la cuantumul pagubelor constatate. Actul se întocmeşte în 4 exemplare şi se semnează de către toţi participanţii. Cîte un exemplar le revine asigurătorului, asiguratului, reprezentantului direcţiei raionale agricole şi reprezentantului subdiviziunii teritoriale a Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură.

(3) Dacă, la producerea riscului asigurat şi în legătură cu aceasta, producţia agricolă a fost folosită în alt scop decît cel prevăzut la încheierea contractului de asigurare, se estimează costul producţiei menţionate şi suma aceasta se scade din cuantumul pagubelor. Asiguratul este obligat să înştiinţeze în prealabil asigurătorul despre folosirea producţiei agricole în alte scopuri.

(4) Pentru culturile agricole afectate parţial se face o constatare preliminară a pagubelor la data producerii cazului asigurat. La sfîrşitul ciclului de producţie se face o constatare definitivă a pagubelor şi se plăteşte despăgubirea de asigurare.

(5) Volumul recoltei pierdute se calculează prin diferenţa dintre recolta asigurată şi recolta obţinută pe sectorul afectat, cu excepţia pierderilor provocate de riscurile neasigurate. Cuantumul pagubelor se calculează ca produsul dintre volumul recoltei pierdute şi preţurile stabilite în contractul de asigurare, conform art.8.

(6) Volumul recoltei obţinute se estimează conform actelor de depozitare sau de comercializare ale asiguratului. Volumul roadei obţinute poate fi estimat de către asigurător şi asigurat în cîmp înainte de începerea recoltării. Estimarea se efectuează în mod obligatoriu, la cererea oricărei părţi a contractului de asigurare. În caz de implicare la această estimare a unei terţe persoane, remunerarea acestora se efectuează de partea care a cerut estimarea.

[Art.11 modificat prin Legea nr.97 din 04.05.2012, în vigoare 15.06.2012]

[Art.11 modificat prin Legea nr.130-XVI din 25.05.2006, în vigoare 23.06.2006] 

Articolul 12. Constatarea pagubelor şi calculul lor la asigurarea animalelor, păsărilor, familiilor de albine şi a peştilor care aparţin producătorilor agricoli şi piscicoli

(1) În caz de pieire sau de vătămare a animalelor, păsărilor, familiilor de albine şi a peştilor asiguraţi, asiguratul este obligat să depună, în termen de 24 de ore de la data depistării pieirii sau vătămării, înştiinţare, în scris, asigurătorului şi să înregistreze faptul pieirii sau vătămării animalelor la serviciul veterinar de stat. Copia de pe înştiinţare se prezintă de către asigurat la primărie în acelaşi termen.

(2) În înştiinţare se indică: volumul pierderilor, cauzele presupuse şi valoarea estimativă a pierderilor, data producerii riscului asigurat. În caz de sacrificare de necesitate a animalelor, înştiinţarea se semnează şi de reprezentantul serviciului veterinar de stat.

(3) Asigurătorul este obligat, în termen de 15 zile de la data primirii înştiinţării despre cazul asigurat, să întocmească, cu participarea reprezentanţilor asiguratului şi al serviciului veterinar de stat, un act de constatare a pagubelor în care se indică: metoda de calculare şi datele precizate despre suma pierderilor, cuantumul pierderilor suportate în urma producerii riscului asigurat, cheltuielile suplimentare suportate de către asigurat, calculul despăgubirii de asigurare, eventualele obiecţii ale părţilor privind cuantumul pagubelor constatate. Actul se întocmeşte în 4 exemplare şi se semnează de către toţi participanţii. Cîte un exemplar le revine asigurătorului, asiguratului, reprezentantului direcţiei raionale agricole şi reprezentantului subdiviziunii teritoriale a Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură.

(4) În cazul pieirii sau sacrificării de necesitate a animalelor crescute pentru carne, volumul pierderilor se calculează ca diferenţa dintre volumul de producţie asigurat şi cantitatea de carne admisă pentru comercializare. Cuantumul pagubelor se calculează ca produsul dintre volumul cărnii pierdute şi preţul stabilit în contractul de asigurare.

(5) În cazul pieirii sau sacrificării de necesitate a animalelor asigurate separat, independent de numărul animalelor, volumul pierderilor se calculează ca diferenţa dintre suma asigurată şi valoarea producţiei care poate fi folosită după sacrificarea forţată a animalelor. Valoarea producţiei se determină conform documentelor de comercializare, iar în lipsa acestora – în baza preţurilor de pe piaţa locală.

[Art.12 modificat prin Legea nr.97 din 04.05.2012, în vigoare 15.06.2012]

Articolul 13. Modul de întocmire a documentelor de constatare a pagubelor

(1) Modelul înştiinţării privind cazul asigurat şi modelul actului de constatare a pagubelor, care include şi indicaţiile referitoare la calcularea cuantumului pagubelor, se stabilesc de Guvern.

(2) Părţile contractului de asigurare pot prelungi, de comun acord, termenul de întocmire a actului de constatare a pagubelor, dar nu mai mult decît cu o lună.

(3) La întocmirea actului de constatare a pagubelor, asigurătorul şi asiguratul au dreptul să efectueze o expertiză suplimentară, să apeleze la orice documente probatoare, pentru a stabili cauzele şi cuantumul pagubelor. Costul expertizei este suportat de partea care a solicitat expertiza şi nu se include în despăgubirea de asigurare.

Articolul 14. Plata despăgubirilor de asigurare

(1) Asigurătorul, în termen de 10 zile de la data semnării actului de constatare a pagubelor, efectuează calculul şi plăteşte asiguratului despăgubiri de asigurare.

(2) În caz de încălcare a termenelor de plată a despăgubirilor de asigurare, asigurătorul va plăti asiguratului penalităţi de întîrziere în mărime de 0,1% din suma despăgubirii pentru fiecare zi de întîrziere.

(3) În cazurile în care despăgubirea de asigurare se stabileşte prin hotărîre judecătorească, asigurătorul acordă despăgubiri în baza hotărîrii judecătoreşti definitive.

(4) Cuantumul despăgubirii de asigurare se stabileşte echivalent cu mărimea pagubelor, dar nu poate depăşi suma asigurată.

[Art.14 modificat prin Legea nr.130-XVI din 25.05.2006, în vigoare 23.06.2006]

Capitolul III

EXIGENŢELE FAŢĂ DE ASIGURĂTORI

Articolul 15. Dreptul de desfăşurare a activităţii de asigurare subvenţionată

(1) Asigurătorii sînt persoane juridice deţinătoare de licenţe, eliberate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, pentru desfăşurarea activităţii de asigurare la categoria „asigurări generale”, cu dreptul de a practica activitate pentru clasele de asigurări 8 şi 9 specificate la compartimentul B din anexa nr.1 la Legea cu privire la asigurări şi care, în baza primelor de asigurare încasate şi a subvenţiilor din partea statului, plătesc despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de riscurile asigurate prevăzute la art.22.

[Alin.1 art.15 modificat prin Legea nr.130-XVI din 07.06.2007, în vigoare 01.10.2008]

(2) Condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, precum şi modificările acestor condiţii, urmează a fi avizate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare care, într-un termen de 10 zile de la data depunerii de către asigurător a cererii, va aviza sau, după caz, va refuza avizarea condiţiilor speciale de asigurare.

(3) Condiţiile speciale de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură care urmează a fi avizate, în sensul alin.(2), sînt:

a) lista culturilor agricole, a animalelor şi a riscurilor asigurate;

b) caracteristica riscurilor asigurate;

c) modalitatea de estimare a pagubelor şi de calculare a despăgubirilor de asigurare.

Nerespectarea cerinţelor referitoare la aceste condiţii va constitui temei de refuz în avizarea condiţiilor speciale de asigurare.

(4) Asigurătorii care au obţinut avizul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare la condiţiile speciale de asigurare specificate la alin.(3) vor avea dreptul la obţinerea subvenţiei.

(5) Avizarea condiţiilor speciale de asigurare şi refuzul în avizarea acestora se fac prin ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare. Ordinul se aduce la cunoştinţa asigurătorului în termen de 15 zile de la data emiterii.

(6) Avizul condiţiilor speciale de asigurare se acordă pentru o perioadă nedeterminată, cu excepţia cazurilor de modificare a normelor juridice ce vizează criteriile obligatorii pentru avizare.

(7) Refuzul avizării condiţiilor speciale de asigurare poate fi contestat, în modul stabilit, în contencios administrativ.

[Art.15 modificat prin Legea nr.97 din 04.05.2012, în vigoare 15.06.2012]

[Art.15 modificat prin Legea nr.251-XVI din 22.11.2007, în vigoare 05.02.2008]

[Art.16 exclus prin Legea nr.251-XVI din 22.11.2007, în vigoare 05.02.2008]

[Art.16 modificat prin Legea nr.130-XVI din 07.06.2007, în vigoare 06.07.2007] 

Capitolul IV

CONTRACTUL DE ASIGURARE  

Articolul 17. Modul de încheiere a contractului de asigurare

(1) Contractul de asigurare facultativă se încheie pe perioada unui ciclu agricol, pe un an sau pe mai mulţi ani. În caz de încheiere a contractului de asigurare pe mai mulţi ani, asigurătorul, de comun acord cu asiguratul, poate revedea, la începutul fiecărui an, condiţiile asigurării şi nivelul primelor de asigurare.

(2) Prima de asigurare conform contractului de asigurare încheiat pe mai mulţi ani se plăteşte anual, în termenul stabilit de contract. În conformitate cu contractul încheiat pe mai mulţi ani, asigurătorul eliberează asiguratului, în fiecare an, poliţă de asigurare în care se concretizează obiectul asigurat, suma asigurată, prima de asigurare.

(3) Asigurătorul are dreptul, la încheierea contractului de asigurare, să examineze obiectul asigurării pentru a stabili valoarea bunurilor supuse asigurării şi gradul de risc. Asigurătorul are dreptul să controleze respectarea de către asigurat a regulilor agrotehnice şi a altor condiţii stabilite de contract sau de organele competente.

(4) Asigurătorul este obligat să ţină registrul contractelor încheiate şi al poliţelor de asigurare eliberate. Modul de ţinere a registrului se stabileşte printr-un regulament intern al asigurătorului.

(5) Asigurătorul înmînează asiguratului o poliţă de asigurare care confirmă faptul încheierii contractului de asigurare. Asiguratul confirmă faptul primirii poliţei de asigurare prin semnătura sa în registrul asigurătorului.

(6) Condiţiile speciale de asigurare, avizate conform prezentei legi, sînt obligatorii pentru asigurat în cazul cînd sînt anexate la contract şi asiguratul confirmă prin semnătură faptul acceptării lor.

[Art.17 modificat prin Legea nr.97 din 04.05.2012, în vigoare 15.06.2012]

Articolul 18. Clauzele obligatorii ale contractului de asigurare

(1) În contractul de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, pe lîngă stipulaţiile stabilite de Codul civil al Republicii Moldova, se indică:

a) numărul cadastral şi suprafaţa terenurilor cu culturile asigurate – la asigurarea recoltei;

b) marcarea individuală, specia, rasa, starea sanitară veterinară a animalului – la asigurarea animalelor;

c) volumul prognozat al producţiei în natură şi preţurile folosite pentru calcularea costului producţiei;

d) nivelul acoperirii de asigurare;

e) principalele măsuri agrotehnice pe care asiguratul se obligă să le îndeplinească;

f) modul de stabilire a despăgubirii de asigurare.

(2) Contractul de asigurare poate include, prin acordul părţilor, şi alte clauze care nu contravin legii.

Articolul 19. Termenul de valabilitate a contractului de asigurare

(1) Răspunderea asigurătorului în baza contractului de asigurare începe de la data plăţii primei de asigurare, dar nu mai devreme decît de la data inclusă în contract.

(2) Termenul de asigurare a recoltei culturilor agricole expiră la data încheierii recoltării şi transportării recoltei din cîmp. Termenul de asigurare la asigurarea separată a animalelor constituie un an de la data plăţii primei de asigurare sau primei rate a acesteia. La creşterea animalelor pentru carne, termenul de asigurare expiră la data sacrificării animalelor.

(3) Dacă în perioada de asigurare a avut loc producerea cazului asigurat, asiguratul este obligat să anunţe asigurătorul despre recoltarea roadei sau despre sacrificarea animalelor cel tîrziu cu 10 zile înainte de ziua prognozată pentru a începe aceste activităţi.

(4) Contractul de asigurare în baza căruia s-au plătit despăgubiri de asigurare este valabil pînă la expirarea termenului stabilit în contract, în mărimea diferenţei dintre suma asigurată şi despăgubirea plătită.

Articolul 20. Încetarea contractului de asigurare

(1) Contractul de asigurare încetează prin acordul părţilor, precum şi în cazurile prevăzute de contract.

(2) Contractul de asigurare poate fi reziliat prin acordul părţilor sau prin hotărîre judecătorească în cazul în care una dintre părţi nu îndeplineşte obligaţiile asumate. La rezilierea contractului, asigurătorul restituie asiguratului prima de asigurare plătită pentru perioada neexpirată a valabilităţii contractului, cu reţinere pînă la 10% din această sumă pentru cheltuielile de gestiune.

(3) Restituirea primelor de asigurare se efectuează numai în cazurile în care, în baza contractului, nu s-au plătit sau nu există datorii la despăgubiri de asigurare.

(4) În caz de reziliere a contractului de asigurare, partea primei de asigurare primită ca subvenţie proporţională cu perioada neexpirată a valabilităţii contractului se restituie de către asigurător în bugetul de stat, în termen de 10 zile de la data rezilierii contractului de asigurare.

(5) În caz de înstrăinare a bunurilor asigurate, asiguratul are dreptul să solicite rezilierea contractului de asigurare şi restituirea primei de asigurare pentru termenul neexpirat, cu reţinerea cheltuielilor de gestiune de către asigurător.

(6) Dacă, la înstrăinarea bunurilor asigurate, asiguratul nu a solicitat rezilierea contractului de asigurare, drepturile şi obligaţiile stipulate în contract revin noului proprietar. Asigurătorul şi noul proprietar au dreptul să rezilieze contractul de asigurare în termen de o lună de la data înstrăinării bunurilor.

[Art.20 modificat prin Legea nr.97 din 04.05.2012, în vigoare 15.06.2012]

Capitolul V

ACORDAREA SUBVENŢIILOR LA ASIGURAREA

RISCURILOR DE PRODUCŢIE ÎN AGRICULTURĂ  

Articolul 21. Modul subvenţionării

(1) Pentru realizarea prevederilor prezentei legi, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare i se alocă anual de la bugetul de stat o sumă destinată subvenţionării asigurării riscurilor de producţie în agricultură.

(2) Administrarea sumelor pentru subvenţionarea asigurării riscurilor de producţie în agricultură se face de către Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură.

(3) Subvenţionarea unei părţi a primei de asigurare a producătorilor agricoli, în baza contractelor de asigurare a riscurilor de producţie în agricultură, se efectuează conform condiţiilor stabilite de prezenta lege şi de alte acte normative.

(4) Subvenţionarea primelor de asigurare se efectuează pînă la 31 decembrie 2014. Parlamentul, după caz, poate prelungi, prin lege, perioada de subvenţionare a primelor de asigurare.

(5) Lista riscurilor, precum şi a culturilor, pentru a căror asigurare se subvenţionează primele de asigurare, se determină anual de Guvern, în limitele prevederilor specificate la art.22.

[Art.21 modificat prin Legea nr.97 din 04.05.2012, în vigoare 15.06.2012]

[Art.21 modificat prin Legea nr.31 din 05.03.2010, în vigoare 23.03.2010]

[Art.21 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]

Articolul 22. Riscurile pentru a căror asigurare se subvenţionează primele de asigurare

(1) Pot fi subvenţionate primele de asigurare în cazul asigurării recoltei culturilor agricole şi a plantaţiilor multianuale de orice risc sau de un grup de riscuri cum ar fi: distrugerea sau scăderea recoltei ca efect al secetei excesive, grindinei, furtunii, temperaturilor scăzute sub limita biologică de rezistenţă a plantelor, inundaţiei, altor evenimente naturale neobişnuite pentru localitatea respectivă, precum şi în urma bolilor sau a atacului dăunătorilor.

(2) Se admite subvenţionarea primelor de asigurare pentru riscurile menţionate la alin.(1) pentru următoarele culturi agricole: grîu şi orz de toamnă şi de primăvară, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, tutun, legume, cartofi, rapiţă, soia, plantaţii multianuale (vii, livezi, pepiniere viticole şi pomicole, plantaţii de levănţică, de trandafir şi de şerlai), precum şi pentru recolta de struguri şi fructe.

(3) Se admite subvenţionarea primelor de asigurare la asigurarea animalelor, păsărilor, familiilor de albine şi a peştilor de următoarele riscuri: pieirea din cauză de boală, furtună, grindină, inundaţie, răcire excesivă, traumă, precum şi sacrificarea de necesitate a animalelor conform indicaţiilor serviciului veterinar de stat.

[Art.22 modificat prin Legea nr.130-XVI din 25.05.2006, în vigoare 23.06.2006]

Articolul 23. Modul de subvenţionare

(1) De subvenţionarea primelor de asigurare beneficiază următorii producători agricoli:

a) care au înregistrat la primărie culturi agricole, precum şi animale, păsări, familii de albine şi peşti care le aparţin;

b) care întreţin culturi agricole, animale, păsări, familii de albine şi care produc peşti conform tehnologiilor aprobate, iau măsuri de prevenire a bolilor şi atacului dăunătorilor şi ţin evidenţa lucrărilor efectuate.

(2) Cuantumul subvenţiei primelor de asigurare constituie:

a) 60% din valoarea acestora – pentru asigurarea plantaţiilor multianuale, sfeclei de zahăr şi legumelor;

b) 50% din valoarea acestora – pentru asigurarea celorlalte culturi şi a animalelor.

(21) Cuantumul subvenţiei primelor pentru asigurarea culturilor agricole ecologice se majorează cu 10% în raport cu cuantumurile stabilite la alin.(2).

(3) La încheierea contractului cu asigurătorul, producătorii agricoli prezintă o adeverinţă de la primărie, prin care se confirmă faptul existenţei bunului asigurat, şi achită:

a) 40% din valoarea primelor de asigurare stabilite în contract – pentru asigurarea plantaţiilor multianuale, sfeclei de zahăr şi legumelor;

b) 50% din valoarea primelor de asigurare stabilite în contract – pentru asigurarea celorlalte culturi şi a animalelor pentru care se subvenţionează primele de asigurare;

c) 30% din valoarea primelor de asigurare stabilite în contract – pentru asigurarea plantaţiilor multianuale, sfeclei de zahăr şi legumelor ecologice;

d) 40% din valoarea primelor de asigurare stabilite în contract – pentru asigurarea celorlalte culturi ecologice şi a şeptelului de animale ecologice.

(4) Pentru obţinerea subvenţiei, asigurătorii prezintă subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură copia de pe poliţa de asigurare, copia de pe documentul de plată a primei de asigurare şi adeverinţa de la primărie care confirmă faptul existenţei bunului asigurat. Subdiviziunile teritoriale ale agenţiei în cauză verifică aceste documente, le generalizează şi le transmit Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură.

(5) Sumele pentru subvenţionarea primelor de asigurare se virează de către Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură după aprobarea documentelor prezentate de asigurători subdiviziunilor teritoriale ale agenţiei în cauză, dar cel tîrziu în termen de 2 luni de la data prezentării documentelor menţionate la alin.(4).

[Art.23 modificat prin Legea nr.97 din 04.05.2012, în vigoare 15.06.2012]

[Art.23 modificat prin Legea nr.130-XVI din 25.05.2006, în vigoare 23.06.2006] 

Articolul 24. Responsabilitatea şi soluţionarea litigiilor

(1) Persoanele fizice şi juridice care, cu bună ştiinţă, prezintă informaţii false în vederea obţinerii subvenţiilor prevăzute de prezenta lege poartă răspundere, după caz, civilă, contravenţională sau penală, conform legislaţiei.

(2) Întocmirea actelor de constatare a pagubelor în agricultură cu date nereale se pedepseşte conform legii.

(3) Litigiile apărute la asigurarea riscurilor de producţie în agricultură se soluţionează în instanţa de judecată competentă.

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII  

Articolul 25.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005.

(2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va înainta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

c) va elabora şi va aproba:

- regulamentul de subvenţionare a asigurării riscurilor de producţie în agricultură şi contractul-model de asigurare subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură;

- regulamentul concursului de acreditare a asigurătorilor pentru efectuarea asigurării subvenţionate a riscurilor de producţie în agricultură;

d) va asigura aducerea actelor normative departamentale în concordanţă cu legea adoptată.

(3) Contractele de asigurare a bunurilor agricole, încheiate pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, sînt valabile pînă la expirarea valabilităţii lor.

(4) Asiguraţii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au încheiate contracte de asigurare a bunurilor agricole ce nu corespund exigenţelor prezentei legi pot beneficia de subvenţionarea de către stat în cazul modificării contractelor de asigurare, conform prevederilor prezentei legi, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(5) În anul 2008, cuantumul subvenţiei primelor de asigurare constituie 80% din suma asigurată pentru culturile agricole şi animale. La încheierea contractelor cu asigurătorii, producătorii agricoli vor achita 20% din valoarea primelor de asigurare stabilite în contract.

[Art.25 modificat prin Legea nr.52-XVI din 07.03.2008, în vigoare 21.03.2008]

[Art.25 modificat prin Legea nr.127-XVI din 18.05.2007, în vigoare 01.06.2007]

[Art.25 completat prin Legea nr.130-XVI din 25.05.2006, în vigoare 23.06.2006]   

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC